Şoseaua Calvary

Două dintre cele mai minunate cimitire din St. Louis se află pe strada West Florissant din nordul orașului. Alături de arta extraordinară ce poate fi găsită acolo, cimitirele reprezintă lăcașul de odihnă atât pentru cei faimoși, cât și pentru cei mai puțin cunoscuți. De asemena, ele găzduiesc o fantomă foarte agitată.

În luna martie 1849 un bancher, un preot, un avocat și primarul din St. Louis au încorporat un nou cimitir în afara orașului. Cu timpul, suprafața cimitirului a fost extinsă până la 327 acri de pământ, iar frumusețea lui îi este datortă lui Almerin Hotchkiss, un arhitect peisagist care a rămas în Bellefontaine timp de mai bine de 46 de ani, creând un cimitir plin de verdeață cu peste 14 mile de alei.

Cimitirul a fost ΄populat΄ rapid din cauza unei îngrozitoare epidemii de holeră ce a lovit orașul St. Louis în iunie 1849. În punctul maxim al epidemiei aveau loc peste 30 de înmormântări în fiecare zi. Datorită unei legi ce obliga ca toate cimitirele să se situeze în afara orașului din motive de sănătate, Bellfontaine a început să primească ΄internări΄ de la majoritatea bisericilor din St. Louis.

Astăzi, Bellfontaine a devenit lăcașul de odihnă al guvernatorilor, eroilor de război, scriitorilor și aventurierilor.

De cealaltă parte a șoselei este cimitirul Calvary, un alt exemplu frumos al grădinilor clasice din cadrul cimitirelor, care reprezintă locul de odihnă a multor persoane de seamă.

În mod ciudat, deși niciunul dintre aceste cimitire nu se laudă cu vreo poveste cu fantome, totuși există o poveste cu spirite legată de șoseaua Calvary, drumul dintre cele două cimitire, care leagă drumurile Broadway și West Florissant.

De fapt, există trei versiuni diferite ale poveștii, dar fiecare implică o fantomă care apare de-a lungul acestui drum sumbru. Prima este o variantă clasică a poveștilor cu autostopiști care dispar, despre o fată care poate fi văzută de-a lungul drumului, este luată în mașină și care apoi dispare. Povestea a început prin anii 1940, când i se spunea ΄Autostopista Annie΄, iar aparițiile ei erau limitate la momentul zilei în care soarele apune, dar care câteodată apărea pe diferite drumuri ale aceleiași vecinătăți.

Potrivit relatărilor, automobiliștii care mergeau de-a lungul șoselei Calvary (iar câteodată și alte străzi din împrejurimi) erau opriți de o tânără îmbrăcată într-o rochie albă. Aceasta era descrisă de obicei ca fiind atractivă, cu părul șaten lung și cu tenul palid. După ce se urca în mașină uneori spunea că mașina ei s-a stricat sau că a fost abandonată. Apoi direcționa șoferul unde să o ducă. De fiecare dată, atunci când automobilul se apropia de intrarea cimitirului Bellefontaine, fata dispărea în mod misterios din mașină. Portiera nu era deschisă niciodată și nu exista niciun advertisment că fata ar fi coborât din mașină. Annie era pus și simplu dispărută. Povestea lui Annie a persistat mulți ani, dar de pe la începutul anilor 1980 nu a mai fost menționată.

Într-o altă versiune a poveștii fantoma este un băiat îmbrăcat în haine de modă veche, din timpul anilor 1800. Se spune că apare pe la mijlocul șoselei Calvary atunci când trece o mașină, provocând devieri ale autovehiculelor și frânări bruște pentru a evita ceea ce conducătorii cred că este un copil în carne și oase. Dar atunci când șoferii încearcă să-l caute, mereu descoperă că acesta a dispărut pur și simplu.

Dar acestea nu sunt singurele fantome care bântuie această șosea. Mulți ani au fost spuse povești despre o femeie îmbrăcată într-o rochie neagră de doliu care traversa șoseaua. Potrivit relatărilor, femeia apărea instantaneu în stradă, la fel ca băiatul. Aceasta arăta ca o persoană reală, îmbrăcată într-o rochie demodată lungă și purtând o pălărie și un voal peste față. Din descrieri, aceasta părea o femeie îndoliată tipică perioadei Victoriene. Femeia pășea în stradă sau apărea subit în mijlocul ei, iar șoferii erau obligați să oprească brusc pentru a nu o lovi. Însă, de fiecare dată, aceasta dispărea din fața lor. La fel, povestea a stârnit vâlvă câțiva ani, apoi a încetat.